Despre manipulare, decență și nevoia de a ne recupera comunitatea
Există orașe în care presa investighează. Și există orașe în care o „publicație” investighează doar propria imaginație.
Nu e nici primul, nici ultimul loc unde un site încearcă să își impună adevărurile prin cantitate, nu prin calitate. Diferența este că, la noi, „revelațiile” apar periodic, în valuri atent programate, întotdeauna în funcție de interesele momentului.
Azi sunt inamicul public nr. 1. Mâine, brusc, „se poate și corect”, după ce s-a schimbat administrația.
O coincidență prea repetitivă ca să mai fie întâmplare.
Povestea nu e nouă. Dar merită spusă din nou.
În cei patru ani cât am fost primar, Ziar Piatra-Neamț a produs mii de articole despre mine.
Critica e firească într-o democrație. Dar ceea ce am trăit nu mai ținea nici de presă, nici de civism:
• insinuări care au trecut de limita bunului simț
• atacuri la persoană și la viața mea privată
• acuzații inventate
• campanii construite pe ficțiune, nu pe realitate
Cazul „furtului de apă” a fost doar vârful grotescului.
Viceprimarul cumpărat de PSD a postat o minciună.
Ziar Piatra-Neamț a preluat-o imediat. (articol postat în mai puțin de 10 minute cu text, aranjare în pagină, inserții foto, titlu și distribuire pe Facebook – oare nu era totul deja conceput și pregătit de lansare?!)
Apoi informația a făcut înconjurul țării, fără verificare, fiind preluată de aproape toată presa din țară ca provenind de la o sursă credibilă.
Deși adevărul a fost demonstrat cu documente, explicații tehnice și proces-verbal oficial, a fost ignorat ostentativ. Era mai profitabil să se vândă senzaționalul decât realitatea.
Astăzi, după ce nu mai sunt primar, totul a devenit brusc… impecabil
E fascinant cum aceleași lucrări care ieri erau „penale, inutile și făcute în bătaie de joc” sunt astăzi:
- moderne
- funcționale
- demne de lăudat
Iar mobilierul urban – bănci, rastele, coșuri, stâlpișori – este comparat cu produse de pe internet, cu prețuri scoase din context, doar pentru a crea ideea unui „jaf la drumul mare”.
Timp de câteva luni, 2-3 persoane din primărie au avut misiunea să ia la puricat, pagină cu pagină, toate contractele semnate în mandatul meu. Să caute „ceva”. Orice.
Cât timp irosit! Și câtă dezamăgire trebuie să fi fost la final!
Disperarea se simte în noul val de articole „dezvăluire”, în care mi se atribuie:
- achiziții care nu sunt ale mele
- prețuri prezentate distorsionat
- decizii luate ulterior, după plecarea mea
Exemple?
Stâlpișorii de pe bulevardele Traian și Decebal. În documentele semnate de mine erau metalici. Exact ca pe celelalte două coridoare. Nu știu de unde au apărut cei roșii, de plastic.
Sau „sutele” de coșuri de gunoi. În realitate? 60.
Toate proiectele de anvergură suferă, datorită duratei de implementare, ajustări inevitabile. E imposibil pentru orice primar să urmărească în detaliu fiecare modificare făcută pe parcurs de echipe tehnice, proiectanți, consultanți sau executanți.
Dacă cineva s-a jucat cu focul, pe bani europeni, se arde singur, sigur. Nu am nicio emoție.
Ce s-a întâmplat, de fapt, în acei ani?
Am avut un mandat greu, într-o perioadă și mai grea: pandemie, criză economică, proiecte europene întârziate, presiune politică, confuzii între administrație și interese partinice.
Și cineva din presă care nu căuta adevărul, ci doar confirmarea propriei narațiuni.
Adevărul e simplu:
- N-am fost un primar perfect.
- N-am avut soluții magice.
- Dar am muncit cu bună-credință, cu echipe suprasolicitate și cu resurse puține.
Când făceam ceva bine, era „propagandă”.
Când ceva nu ieșea perfect, era „dovada corupției”.
Asta este ecuația manipulării: nu mai contează realitatea, ci cum reușești să o ambalezi.
De ce scriu acest articol acum?
Nu pentru a mă apăra. Nu pentru a polemiza. Și sigur nu pentru a mă victimiza.
Scriu pentru că adevărul nu e doar problema mea. E problema comunității. O comunitate manipulată devine o comunitate divizată, vulnerabilă, ușor de folosit.
Scriu pentru că, indiferent unde sunt și ce fac, rămân un om implicat în orașul acesta.
Astăzi, în mediul privat, într-o clinică oncologică în care am investit suflet, timp și energie. Noi tratăm oameni, nu „subiecte de presă”, iar atacurile nu mai lovesc în mine, ci în pacienți.
Asta nu mai poate fi tolerat.
Despre presă și responsabilitate
Eu cred în jurnaliștii cu coloană vertebrală, etică, curajul întrebărilor incomode, respect față de adevăr.
Ce face un anumit site local nu e presă. E trafic, manipulare și, uneori, un linșaj public degradant.
Presa adevărată nu își bate joc de oameni. Nu îi minte. Nu inventează dosare. Nu distribuie zvonuri ambalate ca editoriale.
Presa adevărată pune întrebări, dar spune adevărul complet, nu doar partea convenabilă.
Concluzie: Piatra-Neamț merită mai mult
Au fost ani în care am fost greșit înțeles, greșit prezentat, greșit citit. Și poate că uneori nu am comunicat suficient.
Dar n-am mințit. N-am furat. N-am făcut compromisuri care să mă urmărească.
Oamenilor din oraș le datorez tot ce am făcut și tot ce voi mai face. Rămân același om: cu bune, cu rele, cu încăpățânarea de a construi și cu refuzul de a urî. Piatra-Neamț rămâne locul unde voi munci, voi investi, voi ajuta și voi spune adevărul, chiar și atunci când e incomod.
Iar comunitatea are dreptul să ceară Ziar Piatra-Neamț să înceteze să își mai bată joc de numele orașului.
Te poți numi oricum, deși numai „ziar„ NU ești. Dar să păstrezi „Piatra-Neamț” în titulatură, în timp ce minți comunitatea și o amăgești fals și pervers, este o jignire grosolană adusă tuturor pietrenilor.
O întrebare, pentru final
Într-o lume plină de zgomot, câți dintre noi mai verificăm sursa, contextul și logica unui articol înainte să-l credem? Și nu cumva de aici începe adevărata vindecare a unei comunități?